Distribuție:
• Tania Fedor
• Randall
• Alcover
• Simone Deguyse
• Francois Rozet

Lungmetrajul de ficțiune L’heureuse aventure/Aventura fericită este regizat de cineastul român Jean Georgescu în timpul carierei sale cinematografice în Franța. Această perioadă a istoriei filmului a fost marcată de mișcări transnaționale și de producții multilingve, mulți profesioniști din domeniul cinematografiei lucrând în Europa, în special la Paris și Berlin. Copia de film de față, cu semne evidente de vechime și cadre lipsă, a fost conservată la Arhiva Română de Filme și a fost digitalizată și subtitrată în limba română special pentru acest program. Deși filmul a fost realizat în 1935, mesajul său pacifist despre o societate ideală care trăiește în comun într-o locație îndepărtată, în ciuda diferențelor de gândire, convingeri sau clasă socială, într-un fel de non-loc (utopie), poate rezona cu dorința contemporană de a crea modele alternative de societate, având în vedere climatul politic actual din Europa, care, la fel ca în anii 1930, este divizată. În ciuda tonului ușor și comic al filmului și a intrigii de tip aventură, filmul lui Georgescu evidențiază diviziunile politice și sociale profunde și instabilitatea societății europene din perioada interbelică prin caracterizarea protagoniștilor și a interacțiunilor dintre ei.

Jean (Ion) Georgescu (1904 - 1994) a fost un cunoscut actor, scenarist și regizor român, care a emigrat la Paris în 1930, după ce și-a construit o carieră în teatru și cinema la București. Anii 1930 au fost o perioadă de schimbări fundamentale în industria cinematografică europeană, datorită introducerii tehnologiei sunetului cu câțiva ani mai devreme. Realizat în 1935, Aventura fericită este primul său lungmetraj sonor, care, în opinia criticilor, demonstrează că regizorul mânuiește perfect “complicata mașinărie cinematografică”. Anterior, realizase în Franța două comedii de mediu metraj, La Miniature și Ça colle, cu celebrul actor comic francez Fernandel. Georgescu, care era practic necunoscut în Franța, cu excepția câtorva colaborări cu regizorul francez Christian Jacque, a fost angajat de producătorii de la S.A.F.O. (Société Artistique des Films Orions) pentru a regiza „L’heureuse aventure”, după spusele lui Georgescu însuși, pentru că „era mai ieftin decât francezii". Constrâns de limitele unui buget restrâns și de un calendar scurt, Georgescu trebuia să filmeze circa 19-20 de scene pe zi, echivalentul a 100 de metri de film, și a terminat filmările în mai puțin de o lună. Filmul a avut premiera la 24 mai 1935 la cinematograful Rex din Paris, a fost foarte bine primit de critici (Ciné-monde, L'Œuvre, Paris Midi, Le Petit Journal, Le Petit Parisien și alții). De exemplu, în secțiunea cinematografică a ediției pariziene a L'Œuvre, Charles-Henri Monnier nota cum: „O idee nouă în acest film, care ne îndeamnă la filozofie, pentru a dovedi că izolarea pe un tărâm necunoscut, în mijlocul pericolelor, obligați să ne ajutăm unii pe alții pentru a supraviețui, apropie distanțele, șterge ierarhiile convenționale și nivelează situațiile pentru a forma un tot unitar în care urile și diviziunile sunt uitate, unde totul se armonizează pentru binele tuturor în cadrul unei iradieri fraterne și familiale. (24 mai 1935)” Mesajul clar de evadare și utopic al filmului a fost probabil un răspuns la tensiunile crescânde din Europa interbelică și la perioada pronunțată de instabilitate și nesiguranță. Poate că principala sa funcție ideologică - similară cu cea a genului muzical, care a devenit foarte popular în timpul Marii Depresiuni în SUA și nu numai - este aceea de catharsis pentru spectatorii din acea vreme. În întreaga Europă, tulburările politice, economice și sociale au fost agravate de prăbușirea economiei internaționale în 1929. Accederea lui Hitler la funcția de cancelar al Germaniei în 1933 și instaurarea unui stat totalitar cu partid unic sub conducerea naziștilor, în timp ce liderul fascist Mussolini a ajuns la putere în Italia în 1922. Până în 1931, Franța a cedat în fața efectelor Marii Crize, ceea ce a contribuit la ascensiunea mișcărilor de dreapta, care au fost contracarate de coaliția radicalilor și a socialiștilor.

Aceste diviziuni profunde ale societății franceze și europene din acea perioadă sunt reflectate în film, prin intermediul personajelor a doi delegați din partide politice opuse, Remondy (Daniel Mendaille) și Broido (Pierre Alcover). Între timp, criza existențială și filozofică profundă a societății europene își găsește ecourile în glumele și dezbaterile continue dintre pastorul englez (André Randall), aflat într-o misiune religioasă, și cercetătoarea studioasă Claire (Simone Deguyse), care fumează, poartă ochelari și citește cărți despre sistemul reproducător feminin. Într-adevăr, fiecare personaj din film este o caricatură a unui anumit segment al societății occidentale. Suzanne (Tania Fédor) este o femeie burgheză atrăgătoare, elegantă și mondenă, în timp ce iubitul ei este Legrand (François Rozet), un pictor bolnăvicios cu probleme cardiace. În cele din urmă, cea mai mare parte a comicului este asigurată de reprezentantul clasei muncitoare, bucătarul Labaume (Julien Carette), cu gesturile sale exagerate și mișcările sale slapstick. Conviețuirea fericită este posibilă doar în paradisul îndepărtat de la „la brousse” (literalmente „tufișul”), undeva în Est, întrucât protagoniștii sunt înfățișați trăind și lucrând împreună în armonie, indiferent de diferențele de clasă sau de diviziunile socio-politice. Tipic pentru filmele sonore ale vremii, care încercau să integreze numere muzicale în narațiune, filmul prezintă o scenă în care cuplul romantic cântă în duo, iar pastorul cântă la un banjo improvizat. Peisajul imaginar și exotizat este reprezentat pe ecran printr-un amestec de floră întâlnită în pădurile tropicale din Asia, în pajiștile din Africa și chiar în cactușii din America, ceea ce întărește și mai mult caracterul ficțional al acestui spațiu. Nu fără ironie, Charles Boyer de la Le Petit Parisien l-a descris astfel: „…cu îndrăzneală, Aventura fericită, ne transportă într-o savană, o savană de studio atât de bine meșteșugită încât este un adevărat paradis pe pământ; nu vă temeți nici de șerpi, nici de păianjeni, nici de centipede, nici de crabi de uscat; aici nu sunt decât femei frumoase... (31 mai 1935)” Coexistența și fericirea acestei comunități utopice se spulberă odată ce cei șapte protagoniști se întorc acasă, în Europa, și încearcă să se acomodeze la viața lor. Urmează dispute conjugale, iar diferendele politice duc la violență și la moarte apropiată.

Este „L’heureuse aventure” cu adevărat o aventură fericită? - scria criticul de film din Le Petit Parisien în 1935. Filmul lui Jean Georgescu se înscrie în lunga tradiție a operelor literare și a filmelor care explorează noțiunea de „utopie”, inventată de Thomas Morus prin scurta carte cu titlul omonim din 1516, care prezenta o versiune a unei societăți ideale și inventate. Chiar și astăzi, filmul ne invită să explorăm teme sociale și probleme existențiale la intersecția dintre societățile utopice, aventurile naufragiaților din „Robinson Crusoe” al lui Daniel Defoe și filosofiile lui Rousseau despre natura umană.

Text curatorial scris de Ana Grgic.