Distribuție:
• Claudiu Bleonț
• Dan Aștilean,
• Radu Vaida
• Adriana Moca
• Mihai Prujinski
• Lică Gherghilescu

Saxofonistul (Claudiu Bleonț) ajunge la studioul de înregistrare și intră ezitant – lumina stinsă, scaunele și stativele, în dezordine. Din cabina de sunet, inginerii îl anunță plictisiți prin microfon că se va întârzia. Odată începută înregistrarea, este evident că partitura instrumentiștilor nu este una generoasă; aceștia trebuie să o susțină muzical pe solista vocală nu prea talentată, care interpretează un șlagăr cu versuri șchioape.

Filmul lui Radu Nicoară are o construcție clasică, iar ca referințe stilistice trimite în zona cinemaului american, la autori ca Martin Scorsese sau Brian De Palma. Există în Solo pentru sax o mare atenție pentru detalii, filmate strâns, într-o manieră glossy: felul în care se schimbă automat vinylurile în interiorul aparatelor de înregistrare, sau felul în care saxofonistul montează muștiucul și își pregătește instrumentul, toate acestea acompaniate de acorduri jazzistice. Opoziția dintre conformism și răzvrătire, tematizată în filmul lui Radu Nicoară, poate fi citită și în contextul românesc al epocii, dar și ca influență a narațiunilor hollywoodiene despre eroi care ies din rând.