15:00 – La Souriante Madame Beude (42 min.)

15:45 – Pour Acquis – dezbatere interactivă pornind de la vizionarea unuia dintre primele exemple de cinematografie feministă și experimentală // invitate: Maria Balabaș – sound-artist și realizatoare radio RRC, Katia Pascariu – lucrătoare și activistă culturală, Mihaela Michailov – dramaturgă și profesoară de dramaturgie la UNATC

16:30 – La coquille et le clergyman (40 min)

Jurnalistă, regizoare de film și activistă feministă, Germaine Dulac (1882-1942) a fost cu siguranță o pasionată a lucrului cu imaginea. A avut primul aparat la zece ani și de atunci a început să fotografieze constant. Epoca în care a trăit și s-a format era predispusă la experiment, iar ea a avut acces de mică la uneltele epocii sale. Astfel, au rezultat numeroase simfonii vizuale făcute din imagini ritmice, însă ce o distinge sunt tipul de artă angajată și discursul asumat. 

Considerat printre primele filme feministe,  La souriante madame Beudet ne prezintă o soție captivă într-un mariaj nefericit și rutinat în această nefericire, într-o epocă în care, la propriu, femeile aparțineau, depindeau — erau, practic, proprietate.  Într-o asemenea rutină, planul radical al soției de a-i pune capăt ratează chiar și în semnificația cu care este perceput. Evadarea onirică pare singura supapă. Ne putem uita ca la o frescă a epocii, însă această mostră conjugală burgheză de început de secol XX se racordează la prezent prin tematica patriarhatului și a felului în care pot fi distribuite rolurile într-o societate. 

Planul oniric devine platformă concretă pentru a experimenta cu imaginea și ce alt cadru mai bun pentru amplificarea onirică a subconștientului decât un preot catolic obsedat de soția unui general, bântuit de propriul erotism anihilat prin voturi de credință, dar depășit de viziuni stranii și halucinații provocate de gânduri sau imagini care îl stârnesc! Scenariul lui Antonin Artaud pentru La Coquille et le Clergyman, reprezintă platforma numai bună pentru realizarea acestui film suprarealist (proiectat pe 9 februarie 1928), căruia în prezent i se recunoaște statutul de primul deoarece în epocă locul a fost capturat de un film apărut la un an după. 

Descoperirea filmelor sale deschide un portal: ambele filme sunt plasate în contexte profund patriarhale, dar secolul care ne desparte de momentul realizării acestora în raport cu polarizarea societății actuale ne poate face să ne întrebăm de care parte a portalului ne aflăm. Din această perspectivă, Pour Acquis propune o discuție interactivă despre fragilitatea drepturilor câștigate de femei într-un secol. (Irina Gîdiuță)