Retro Aleksandr Dovjenko – Iulia Solnțeva
Aleksandr Dovjenko, cineast de origine ucraineană, și-a realizat capodoperele de la finalul anilor '20 (așa-numita trilogie ucraineană: „Zvenigora”, „Arsenal” și „Pământ”) și filmele de la începutul anilor '30 în studiourile din Kiev care, ulterior morții lui, în 1956, aveau să îi poarte numele (de altfel, și Arhiva Națională Ucraineană, înființată în 1994, se numește tot „Centrul Dovjenko”).
Iulia Solnțeva, actriță născută la Moscova, a interpretat roluri principale în câteva dintre filmele sovietice emblematice ale anilor '20, cel mai memorabil în science fictionul „Aelita - regina de pe Marte” (1924, regia Iacov Protazanov). După căsătoria lor, în 1929, au lucrat exclusiv împreună, inițial Solnțeva jucând și asistându-l la regie pe soțul ei, iar apoi, în timpul Războiului și ulterior, coregizând o serie de documentare despre Ucraina și ultimul film de ficțiune realizat de Dovjenko la finalul anilor '40 („Miciurin - un vis împlinit”).
După dispariția lui Dovjenko, Solnțeva realizează de una singură o serie de scenarii autobiografice netranspuse cinematografic de soțul său, încercând să respecte abordarea lirică a acestuia, dar sfârșind prin a crea opere din ce în ce mai particulare din punct de vedere stilistic. Printre altele, Solnțeva e prima femeie câștigătoare a premiului pentru regie la Cannes, în 1961, pentru filmul „Cronica anilor înflăcărați”. Iar „Desna fermecată”, din 1964, considerat de o mare parte a criticilor drept marea ei capodoperă, e unul dintre filmele cele mai apreciate de nimeni altul decât cineastul francez Jean-Luc Godard, căruia i-am dedicat prima retrospectivă a acestui sezon cinefil.
Retrospectiva s-a desfășurat în perioada mai-iunie la Cinemateca Eforie și în sala de cinema din UNATC I. L. Caragiale și a fost prima noastră colaborare (dintr-un viitor șir, sperăm, cât mai lung de aventuri cinefile comune) cu colegii și prietenii noștri de la FILM MENU. A propus spectatorilor din București majoritatea celor mai importante și mai incitante - și, uneori, celor mai rare - opere ale celor doi, în proiecții digitale și din peliculă de 35 de milimetri.
