"Ceramică" începe ca un reportaj cultural dintre cele mai convenționale, cu o serie de cadre filmate în jurul castelului Peleș, montate pe muzică clasică și însoțite de un comentariu care descrie colecția de ceramică a muzeului. Ceea ce surprinde în această construcție este efectul neobișnuit pe care cadrul natural, ales ca fundal inedit al prezentării, îl are asupra exponatelor. Scoase din muzeu și etalate în aer liber, obiectele nu reușesc să intre în rezonanță cu natura și se decupează ca niște anomalii în peisajul hibernal, de carte poștală. Însă surplusul romantic al muzicii lui Chopin, care se adaugă compozițiilor vizuale din ce în ce mai abstracte, cu vaze, bibelouri și veselă prețioasă amplasate fantezist în apa unui pârâu și printre brazii înzăpeziți, reprezintă o tentativă cel puțin extravangantă de a devia de la norma estetică.
(de Ana Szel)