Distribuție:
• Ion Besoiu
• Mihai Florea

Deși e sigur că vorbim despre un film non-ficțional, inspirat de mișcarea cu origini franceze cinéma vérité (până și întrebarea, „Sunteți fericiți”?, pe care le-o adresează reporterii oamenilor de pe stradă e aceeași cu cea din faimosul „Cronica unei veri” - „Chronique d'un été”, 1961 -, apărut câțiva ani mai devreme și corealizat de Jean Rouch și de Edgar Morin), am o reținere în a-l încadra cu totul în categoria - foarte largă și vag definibilă, de altfel - a acestui tip de documentar.

Afirm aceasta deoarece, în ciuda intențiilor aparent sociologice ale realizatorilor, filmul funcționează mai degrabă ca un poem, sau ca un refren dedicat Bucureștiului, fiind marcat de o melodie de muzică ușoară preluată din repertoriul internațional, de la Dalida („Fericirea”, în interpretarea Rodicăi Paliu).

Cu melodia aceasta începe și se încheie „Patru întrebări”. Ca o adevărată simfonie a orașului, ne oferă scurte crâmpeie din existența locuitorilor capitalei, dar și încântarea interacțiunii cu liniștea și frumusețea dimineților și, mai ales, a nopților bucureștene, scăldate în luminile romantice ale felinarelor.

„Fericirea înseamnă pentru mine că mă iubești și te iubesc” (în care „te iubesc” e rostit cu mult farmec, ca un fel de te „iobesc”), sunt versurile cu care se încheie duioasa melodie, în timp ce camera de filmat surprinde, în panoramări blânde, somnoroase, ultimele lumini ale orașului, înainte de ivirea zorilor. (de Andrei Rus)