1
Primul program de filme din arhiva UNATC (realizat în anul 2020) cuprinde nouă scurtmetraje din perioada 1966-1971, realizate de primele generații de studenți regizori și operatori după o pauză de aproape un deceniu. Veți recunoște actori deveniți faimoși (Mitică Popescu, Gelu Colceag, Margareta von Krauss, Cornel Coman, Ștefan Velniciuc, Mircea Diaconu, sau, într-o postură inedită, pe Romulus Vulpescu) și veți putea admira câteva dintre primele filme ale unor cineaști ce aveau să confirme ulterior (Radu Gabrea, Ada Pistiner, Felicia Cernăianu, Iosif Demian, Timotei Ursu, Vivi Drăgan Vasile).
Însă, pentru realizatorii primei selecții, cel mai incitant aspect al acestui prim program de filme e diversitatea de formule și de tematici abordate de tinerii studenți de la acel moment și descoperirea unor talente majore care, din motive ce merită cercetate în viitor, s-au îndreptat ulterior spre alte direcții profesionale. De multe ori, văzând aceste filme fantastice, te întrebi cum ar fi arătat cinematografia din România dacă toți protagoniștii programului ar fi reușit să continue să profeseze, cu dezinvoltura exprimată în primele lor încercări.
Programul oferă surpriza unor abordări foarte proaspete, de multe ori de-a dreptul avangardiste, în acord cu stilistici și cu mișcări cinematografice internaționale la zi, de multe ori dificil de regăsit în producțiile de lungmetraj ale vremii. „Cântec”, în regia Feliciei Cernăianu, inspiră comparații nu doar cu filmele expresionismului german, ci și cu psiho-dramele americancei Maya Deren, „Patru întrebări”, în regia lui Ștefan Traian Roman, este inspirat direct din celebrul experiment cinéma vérité, „Cronica unei veri”, de Jean Rouch și de Edgar Morin, iar „Ritmuri”, realizat de Andrei Vidrașcu, e un film abstract, amintind de cele ale mai faimoșilor Norman McLaren sau Oskar Fischinger.
Senzualitatea este un subiect important al filmelor tinerilor cineaști, atât „Vânătoarea” (regizat de Timotei Ursu), cât și „Negostina” (regizat de Nicolae Oprițescu) conținând scene de o senzualitate rarisimă pentru perioada despre care vorbim. Iar reflectarea directă a unor aspecte sociale și politice este, de asemenea, adesea regăsită în aceste filme: „Cadențe” (regizat de Radu Gabrea), „Piscicultura” (regizat de Tudor Eliad), „Febra” (co-regizat de Dorin Moldovan și de Vivi Drăgan Vasile) și „Dictatorul și supusul său” (regizat de Ada Pistiner) fac trimiteri critice, uneori șocant de incisive, la adresa realităților contemporane. (de Andrei Rus)
