Distribuție:
• Sandu Popa
• Mad Rădulescu
• Mihai Marta
• Florica Gusoiu

„Vânătoarea”, scurtmetrajul de absolvire al regizorului Timotei Ursu, e surprinzător din mai multe motive. În primul rând, recreează senzația unui vertij al protagonistului, care fuge, fuge, fuge de niște urmăritori pe care îi vedem doar spre final.

Filmul se menține la granița dintre vis și realitate, virtuozitatea mizanscenei lui Ursu și a imaginii realizate de Dragomir Vâlcov fiind primele care ies în evidență și impresionează. Cele mai incitante sunt, totuși, prospețimea viziunii și modurile ingenioase prin care, în puțin peste 10 minute, filmul îmbină tot felul de registre, fără a pierde, însă, vreun moment coerența unui anumit ton angoasant, chiar coșmaresc, pe care îl cultivă.

Așadar, principala influență aici nu pare a fi cea a Noului Val Francez din anii 1960 (deși există unele asemănări), ci a expresionismului și, mai ales, a formulelor contemporane de manifestare a acestuia (cum le regăsim în anumite filme de Hitchcock, de Tarkovski, de Fellini, deși nu îl urmează pe niciunul întru totul).

Dacă generațiile noi de cinefili l-au cam uitat pe Ursu în deceniile scurse de la momentul emigrării lui în Statele Unite ale Americii, trebuie spus că „Septembrie”, apărut în anul 1978, a fost unul din marile hituri ale epocii, având în prim-plan un cuplu rebel, format ad-hoc într-o cofetărie, de Geo Costiniu și de Anda Onesa, care merg împreună la mare, la nudiști, la finalul sezonului estival. Nu e singurul film proaspăt, încă incitant, dintre cele realizate de acest cineast, atât, „Decolarea” (1971, cu Liviu Ciulei într-un rol principal), cât și „Al patrulea stol” (1979), sau „Cursa” (1975, regizat de Mircea Daneliuc, dar cu un scenariu scris de el), rezistând rezonabil trecerii timpului. „Vânătoarea” rămâne, însă, cel mai experimental film al carierei acestui cineast. (de Andrei Rus)